Despre cititori si lecturi

Spunea de curand un cititor de-al meu si coleg de blogosfera ca-l enervez deoarece am timp de citit. Raspunsul meu a venit asa cum ar veni in orice astfel de imprejurare, si anume ca timp de citit se gaseste: eu citesc in autobuz, in tramvai, seara inainte de culcare, cand iau o pauza, cand vreau sa ma relaxez sau cand nu mai rezist si trebuie sa aflu ce se intampla in carte. Revenind la discutia mea cu el, imi spune ca in ultima vreme impedimentul tine mai mult de dispozitie, lucru pe care si eu il inteleg, am trecut prin asta. Cu toate astea nu cred ca ar trebui sa ne lasam controlati de aceasta lipsa de dispozitie, eu regret timpul pierdut in care as fi putut termina o carte citind macar 10 pagini pe zi. Dispozitia, cred eu, se educa de multe ori. Cel putin eu am reusit. Iar cititul m-a ajutat foarte mult, ma linisteste, imi da o stare de bine, de calm. Nu voi spune ca poate tine loc si de prieteni, eu nu-s omul care sa se inchida in totalitate intr-o biblioteca, imi trebuie sa socializez, sa vorbesc, sa rad, sa ies. Dar cred ca se pot imbina foarte bine aceste doua planuri, mai ales cand gasesti oameni cu aceleasi pasiuni ca si tine. Acum sa aduc in discutie o alta problema. Sunt tot felul de controverse in ceea ce priveste cartile. Pe blogul Cristinei (pe care o felicit si-i spun la multi ani si aici), de exemplu, s-a trezit cineva comentand: Vaiii, asa multe carti si doar doua romanesti, iar alea sunt si ele de mana a doua. Sau comentarii de genul: ar trebui sa citesti mai mult nu stiu ce autor, etc. Oameni buni, care e problema voastra? Ce frustrari aveti? Omul citeste ceea ce-i place, iar eu apreciez ca citeste. Faptul ca mie nu-mi plac cartile gen Twillight (desi trebuie sa recunosc ca e o prejudecata, nici n-am incercat) nu inseamna ca o sa consider inferiori cititorii acestor carti. Bravo lor ca pun mana pe o carte si nu pe mouse sa mai joace un joculet. Ce e cu toata atitudinea asta de mari intelectuali, iar restul niste parliti? Ce va da dreptul sa fiti aroganti? Aaaa, ca voi cititi Hesse, Nietszche sau Cioran. Desigur. Mai aveam eu o colega prin liceu care, cand eram la biblioteca si am intrebat-o ce carti si-a luat, imi zice: Hesse, dar nu-i pentru oricine, nu cred ca l-ai intelege. Ei nu mai spune, trebuia cred sa ma si inchin la ea pare-mi-se atunci. Am incercat apoi Hesse dar nu prea mi-a placut, nu ma omor dupa scrieri filosofice (nu spun ca nu-mi plac, deoarece mai sunt lecturi care chiar le-am agreat). Dar faptul ca totusi citesc literatura, si nu una de duzina (respectiv carti erotice si alte minuni – pentru acelea am o prejudecata teribil de puternica, desi, dupa cum am spus, fiecare citeste ce vrea si ce-i place), nu-ti da dreptul sa comentezi. Sau faptul ca nu citesc poezie… nu inteleg de ce ar interesa pe altii. Am citit suficienta poezie la viata mea incat sa-mi dau seama ca nu e pentru mine. Ce-i drept a m avut o afinitate sporita pentru simbolisti, dar asta-i alta poveste. Lecturile ni le alegem in functie de preferinte, stari de spirit, recomandari et caetera. Desigur, unele tin si de pregatirea celui ce citeste sau de varsta lui, de experienta acumulata. Asta nu inseamna insa ca trebuie sa adoptam o atitudine de aroganta, superioritate, fata de alti cititori din jurul nostru. Lecturi placute!

Friptura de curcan

Numai buna pentru masa de duminica! Fiindca am vrut sa incercam si altceva (pe langa carne de porc, oaie, vita, pui, peste) am cumparat ieri doua copane de curcan pe care le-am gatit de cum am ajuns acasa (desi dureaza cam 2 ore jumatate). Nestiind exact timpul pentru gatit si condimente folosite, am facut niste cercetari pe ici colo si am luat niste idei de aici. Ce-am facut: am uns bine cele doua bucati de carne cu boia de ardei dulce, sare, piper, cimbru uscat si le-am lasat 10-15 minute in frigider. Le-am pus apoi intr-o cratita cu 2 cesti de ulei si am pus la foc mic, intorcand din cand in cand carnea sa se “prajeasca” pe mai multe fete. Intre timp am taiat o ceapa (am taiat-o pestisori mari) si 3-4 catei de usturoi pe care i-am adaugat langa carne. Apoi am taiat un gogosar si o rosie, adaugandu-le la randul lor in cratita. Am infirbantat 750ml apa  si cand clocotea am agaugat-o langa carne alaturi de un pahar de vin (eu am pus alb caci nu aveam rosu), am acoperit cu un capac si am lasat la foc domol o ora si 10 minute, intorcand din cand in cand carne pe alta parte. Dupa ce carnea a fiert bine, am luat cratita (fara capac) si am pus-o in cuptor la foc mediu pentru inca o ora. Nu uitati sa mai intoarceti carnea din cand in cand si sa stropiti la 10 minute suprafata libera cu sos, caci se va usca daca nu procedati astfel. Iese o nebunie, pe cuvant. Noi un copan l-am impartit in jumatate si am mancat amandoi, deoarece e destul de mare. Garnituri sunt la libera alegere, dar tare bine merge cu piure. Bon appétit! P.S. Pretul carnii: 15 lei. Restul ingredientelor le aveam prin casa, dar mai mult de 20 lei nu cred ca va ajunge reteta.